Romanul in stare de ebrietate

Tot v-am batut la cap cu faptul ca alcoolul nu face bine nimanui, dar se pare ca si italienii sunt in asentimentul meu.
Iata ce scrie un editorialist italian in ziarul Il Giornale:

«Românul în stare de ebrietate» a început să semene diabolic de mult cu o categorie infracţională, fiind tipul infractorului recidivist.

«Dar cine sunt aceşti români cu permis pentru a ucide? De multe ori au caracteristici comune: oameni dezordonaţi, adesea fără domiciliu, de multe ori imigranţi clandestini, aproape de fiecare dată fără locuri de muncă sau lucrând la negru, provenind din zone rurale unde băutul este o convenţie socială»

Bineinteles, presa romaneasca a luat foc si a intrebat daca pe ai lor nu ii vad? Sincer, poate sunt in toate tarile persoane nedemne de permisul de conducere, dar nu putem fi intr-atat de ipocriti incat sa spunem ca jurnalistul nu are dreptate. Nu oare este o conventie sociala sa bei? O femeie cu batic (si o gaura in tampla, dar asta e alta problema), m-a abordat in timp ce stateam la rand ca sa platesc o taxa si a inceput sa imi spuna ca sotul ei are cancer si abia a terminat tratamentul cu citostatice si se simte rau. A fost mai mult un monolog, pentru ca nu imi place sa ma implic prea mult in viata celor pe care nu ii cunosc, asa ca tot ea a continuat: "Ei, a fumat mult. Si cu paharul, ca deh, muncea si trebuia si cate un pahar". Si a ridicat resemnata din umeri.
Tot sarim cinci metri in sus (nu e pleonasm, pentru ca se poate sari si in jos, si la stanga si la dreapta) cand ne ataca presa italiana, germana sau spaniola. Dar oare e atat de greu incat, macar atunci cand parasim granitele tarii sa fim putin mai civilizati? Eu am fost socata de cat de disciplinati erau in trafic italienii si cat respect acordau pietonilor si biciclistilor. Cred ca in Romania eram injurata sau lovita de mult si de aceea cred ca pentru italieni, in cazul de fata, este oripilant sa se tot confrunte cu bizoni la volan.
Cei care nu sunt capabili sa fie civilizati sau sa respecte unele reguli, ar trebui sa isi bata joc exclusiv de viata lor. Sa mearga beti pe un deal si sa se opreasca unde vor, dar sa nu puna in pericol viata pasagerilor sau a pietonilor.
De noi depinde sa ii determinam sa inteleaga ca gresesc si sa incerce sa se comporte civilizat, pentru a nu mai avea alte popoare ce ne reprosa!

Portia de ras- cainele vs pisica

Ce paradox!

Maine, absolvire

Maine se mai incheie o etapa din viata mea, si anume studentia. Etapa asta se tot termina, prin semnale din ce in ce mai acute. Banchetul din Bulgaria, ultima prezentare din facultate, ultimul examen au lasat urme in sufletul meu. Simbolistica ultimelor evenimente din aceasta perioada a mea va marca in mod cert si ceremonia de absolvire de maine si petrecerea de dupa, dar si prezentarea lucrarii de disertatie.
Dupa asta, va trebui sa ma pun pe picioare, sa infrunt piata muncii si sa am taria de a evolua profesional.
Va doresc si voua mult succes in alegerea facultatilor si a masterelor si sper ca veti fi la fel de incantati de alegerile voastre precum am fost eu de catedra de Economie si Afaceri Internationale din cadrul FEAA, Iasi.
Desi am auzit multe persoane care discrediteaza invatamantul superior din Romania, eu cred ca am invatat multe. Poate nu sunt cel mai bun specialist in Afaceri Internationale, dar in mod cert am stat printre oameni culti, de la care am avut de invatat zi de zi. Am reusit in cei 5 ani (3 ani licenta si 2 master) sa ma obisnuiesc cu rigoarea si sa fiu autodidacta. Am reusit sa stabilesc dialoguri pertinente cu majoritatea profesorilor cu care am interactionat si imi place sa cred ca nu am fost doar un student ce a lancezit in banca (stiu ca nu am fost nici braniacul specializarii) si mi-as dori cu drag sa ii fac mandra candva, prin ocuparea unui loc de munca prestigios.
La multi ani, EAI si ne revedem in 2019 si in 2021!

Arma (in)eficienta

Mi-am revenit din letargie si va voi delecta cu un filmulet sick de tot. Nu este violent..prea tare, dar tin minte ca acum un an, cand l-am vazut, am ras foarte mult si sper sa va descretesc si voua fruntile.
Faceti abstractie de mesajul sau si profitati de ilarul situatiei!

O noua portie de amintiri

Probabil vi s-a acrit de testimonialele mele in ceea ce priveste Parma si experienta mea traita in Erasmus, dar ma arde acum o melancolie puternica si nu pot sa ma abtin.
Anul trecut pe vremea aceasta, imi traiam ultima luna de studentie in adevaratul sens al cuvantului: examene peste examene, petreceri dese si plimbari prin multe orase italiene. E suficient sa simt o bataie de vant asemanataore cu cea din Parma sau sa imi vad garderoba cu haine purtate acolo, pentru ca amintirile sa ma loveasca intens. Parca ma teleportez acolo si imi revad locurile dragi, resimt gustul celebrei Gelato si al iubirii, bineinteles. Plimbarile prin noapte, cand mie imi era intotdeauna frig, fie pe jos fie pe bicicleta, poposirea in fata cinematografelor pentru a verifica noutatile din program, intentiile de a invata in parc, cand soare ardea puternic. Astea si alte mii sunt amintirile mele ce imi umplu timpul de un an incoace. Toata suferinta post Erasmus ma face sa cred din ce in ce mai mult ca acest program este cel mai perfid experiment facut de Uniunea Europeana. Te ia din tara ta draga, te arunca intr-o comunitate diferita, te lasa cateva luni, timp suficient in care sa iti intre in sange spiritul Erasmus, dupa care te trimite acasa. Mai departe, problema ta ce faci. Incerci sa lupti si sa schimbi ceva in Romania, in speranta ca ne vom ridica standardele impreuna, sau preferi sa pleci imediat cum termini studiile, pentru ca efervescenta tineretii nu te lasa sa ai rabdare.
Va voi transmite decizia mea deindata ce voi fi luat una!

Social Erasmus-rezultate

Dupa un an plin, in care m-am zbatut sa impac facultatea cu serviciul si cu voluntariatul, imi fac o analiza in ceea ce priveste Departamentul Social Erasmus pe care l-am coordonat atat la nivel local cat si global.
Am avut surpriza de a intalni studenti straini care intr-adevar au dorit sa se implice. Au fost prezenti la toate sedintele noastre si au lucrat cot la cot cu voluntarii romani.
Ultima data cand v-am pomenit de acest proiect, va ceream sustinerea pentru o campanie umanitara organizata de Paste. Cu multa munca de colectare de fonduri, de prospectare a pietei, promovare, etc si cu implicarea Erasmusilor, am putut sa cumparam tricouri si pantalonasi scurti pentru 92 de copii, 5 mingi si muuulte sticle de suc si caramele, pentru bucuria efemera a copiilor.
Intrucat orfelinatul din Bogdanesti este in afara orasului, am mers acolo doar cu un Erasmus, Alberto-Spania, care s-a integrat uimitor de repede intre copii. Noi imparteam tricourile iar el juca fotbal.
A fost o zi de neuitat pentru toti. Asa de multa afectiune nu am primit niciodata deodata. Cand a trebuit sa plecam, o fata m-a pupat de 100 de ori, iar altii, nici nu mai stiu. Pentru ei a fost probabil o zi obisnuita, in care cineva vine si le acorda atentie pentru 3 ore, dupa care pleaca, insa ma bucur ca pentru macar 3 ore, Echipa Social Erasmus a reusit sa bucure asa de multi copii.
Pentru cei care doresc sa faca un lucru frumos pe viitor, va dau eu o idee: cercei pentru fetite. Toata lumea le cumpara lucruri practice, dar ignora nevoia lor de a fi in rand cu ceilalti copii. Cand ne vom intoarce acolo, categoric vom cumpara, pe langa lucrurile sugerate de director (care categoric cunoaste mai bine situatia decat noi), dar si lucruri marunte care sa bucure copii.
De la Paste si pana acum am mai desfasurat 3 evenimente Social Erasmus, pe care sunt nerabdatoare sa vi le impartasesc.

La multi ani!

Desi am comis-o si te-am sunat cu cateva saptamani inainte de ziua ta, imi repar greseala astazi.
La multi ani si tot ce iti doresti! Bucura-te de anii tineretii!

Tomi si cartitele

Dupa Patricio, care a murit in conditii necunosctute, am adoptat un alt motan tigrat. Are fata ascutita si parul scurt, dar este iubaret rau. L-am luat de la varul meu, de la tara, si pot sa spun ca este evidenta originea lui. Instinctele sale de vanator nu le-am mai vazut la nici un motan (si credeti-ma, am avut destui). Unde mai pui si ca se joaca si nu o bate pe Alina (contrar comportamentului lui Patricio). Pe langa faptul ca mai omoara sporadic soareci, de cateva zile a trecut la o noua specialitate: cartite.
Acum cateva zile a prins una si l-am laudat (desi fie vorba intre noi, cartitele sunt foarte dragalase, dar strica destul de mult), iar astazi, cand am facut coltul pe langa casa, Tomi mi-a oferit un spectacol in direct. A scos o cartita din pamant si a aruncat-o in aer, intocmai ca motanul din imagine. Am inteles ca si vecinii mei gasesc cartite moarte, dar ei acordau meritul cainelui.
Bravo, Tomita! Oricat de mult mi se rupe inima de cartite, macar ne salvezi culturile din gradina:D

Sondaj de opinie

Pentru cei care ma cunosc: ma considerati blonda sau mai degraba bruneta? Satenul nu e o varianta!

La multi ani!