Dar

Nu, nu ma refer la unul dintre substantivele noastre preferate, ci la dar-ul care ne creeaza adesea probleme in scriere. Sincer nu stiu daca si celelalte regiuni ale tarii se confrunta cu aceasta problema insa, in Moldova, majoritatea scriu in loc de dar, da, dand vina din nou, pe eternul Creanga ce a promovat oralitatea stilului. Intr-adevar, in vorbire, r-ul final nu se aude, dar in scris este musai sa fie folosit, pentru ca, atentie, poate crea confuzii. Cuvantul rezultat din inlaturaea r-ului final, da, este unul cu sens propriu in limba romana si, daca in vorbire, iti dai seama din intonatie ce se doreste a spune si intuiesti repede daca este vorba de o obiectie sau de o afirmatie, in scris lucrurile nu mai stau la fel de simplu.
Daca totusi oralitatea va este foarte draga, o puteti exprima prin celebrul apostrof, care va lua locul literei finale cu mare placere. Asadar, daca vreti sa spuneti: Dar vreau sa merg la piata, ori folositi cuvantul pur dar, ori da'.
Stiu ca lectiile pe care vi le dau jignesc gradul de inteligenta a multora dintre voi, dar iaca mai sunt unii neatenti sau nestiutori care fac astfel de greseli. Luati aminte, pentru ca peste 5 articole de genul asta, va dau lucrare:P
Incercati sa va exprimati cat mai curat posibil, pentru ca majoritatea veti avea locuri de munca in care trebuie sa interactionati cu oameni bine pregatiti, iar voi nu trebuie sa fiti mai prejos.

Vocativul

De ziua mea de nastere am primit 125 de urari de bine pe Facebook, dintre care maxim 3 erau formultate corect, si anume, cu numele meu despartit prin virgula de restul propozitiei. Stiu ca nu se cauta calul de dar la dinti, eu chiar apreciind urarile frumoase, dar mi se pare de neconceput ca cineva care trece de gimnaziu sa nu stie aceasta regula.
Oameni buni, stiu ca oralitatea stilului nu include virgule, insa majoritatea am invatat in scoala aceasta regula. Ii scuz doar pe cei care au avut greutati in viata si nu au putut ajunge la ore, dar restul persoanelor nu au nici o scuza. Se va trezi eternul Anonim de pe blogul meu sa spuna ca scrie cum vrea si cand vrea si ca e important sa inteleg ce vrea sa spuna, nu cate virgule foloseste. Ei bine, regula nu este inventata de mine, ci de mai marii limbii romane. Pentru a intelege de ce trebuie sa separam substantivul in vocativ de restul propozitiei, indiferent de topica sa, va ofer urmatoarea explicatie:

Virgula este semnul care ne ajută să înţelegem textul. Lipsa virgulei face ca cititorul să nu ştie că este vorba de o chemare, mai ales că unele substantive nu au forme specifice pentru vocativ. De exemplu, în propoziţia “Ascultă, Andrei”, în care s-a folosit virgula, substantivul Andrei va fi citit cu intonaţia vocativului şi vom înţelege că el exprimă o chemare, pe când propoziţia “Ascultă Andrei”, în care virgula a fost neglijată, va fi înţeleasă ca o simplă comunicare despre andrei, ca persoana despre se spune ceva (Andrei ascultă (ceva); El ascultă), nu ca persoana a II-a căreia i se adresează vorbitorul.

(Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, 1983, p.49)

Asadar, hai ca se poate! Hai ca putem sa ne diferentiem dupa gradul de educatie!

Hai ca se poate!

Desi sunt considerata snoaba de multi, nu suport sa vad greseli gramaticale in ceea ce scriu persoanele. Nu inteleg de ce, desi am avut acces la acelasi tip de educatie, unii scriem corect si altii gresit. Un mare minus al celor care fac greseli il constituie necitirea cartilor. Multi dintre noi ne-am delectat copilaria cu carti de valoare, din care am invatat o limba literara. Ceilalti, au urmarit filme, unele dintre ele pe pe ODC sau Torrent si au luat ca atare subtitrarile scrise gresit de unii semianalfabeti. Mintea lor, fiind bombardata de cuvinte gen: frumoas-o, vin-o, m-ai repede, si le-a insusit.
Doresc prin acest tag sa atrag atentia celor care fac greseli frecvent. Nu sunt profesoara de limba romana, insa mi-a placut dintotdeauna rigoarea. O persoana care va sti sa scrie corect nu va avea de pierdut niciodata in viata.
Asadar, sa inceapa lectia de gramatica pe Ploua cu Soare!