Dupa Patricio, care a murit in conditii necunosctute, am adoptat un alt motan tigrat. Are fata ascutita si parul scurt, dar este iubaret rau. L-am luat de la varul meu, de la tara, si pot sa spun ca este evidenta originea lui. Instinctele sale de vanator nu le-am mai vazut la nici un motan (si credeti-ma, am avut destui). Unde mai pui si ca se joaca si nu o bate pe Alina (contrar comportamentului lui Patricio). Pe langa faptul ca mai omoara sporadic soareci, de cateva zile a trecut la o noua specialitate: cartite.
Acum cateva zile a prins una si l-am laudat (desi fie vorba intre noi, cartitele sunt foarte dragalase, dar strica destul de mult), iar astazi, cand am facut coltul pe langa casa, Tomi mi-a oferit un spectacol in direct. A scos o cartita din pamant si a aruncat-o in aer, intocmai ca motanul din imagine. Am inteles ca si vecinii mei gasesc cartite moarte, dar ei acordau meritul cainelui.
Bravo, Tomita! Oricat de mult mi se rupe inima de cartite, macar ne salvezi culturile din gradina:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu