Concluzii

Am promis ca imi voi prezenta parerile despre popoarele cu care am interactionat cat am fost un Erasmus.
Voi incepe cu italienii. Sunt de un calm nemaintalnit. Politicosi si saritori. Exacerbeaza orice sentiment si nu se sfiesc sa urle de durere daca isi pierd un animal ( o fata a plans in hohote si a urlat jumatate de ora in parc pentru ca si-a pierdut motanul, ceea ce m-a facut sa ma intreb daca eu sunt de gheata daca nu am facut la fel cand am aflat ca Petronel lipseste). Baietii stau dupa fusta mamei lor pana la 30 de ani s-au mai mult si cand se trezesc, vad ca sunt singuri si umbla ca disperatii dupa fete ( in special straine, pentru ca italiencele “se lasa greu”). Multi fara nici o treaba au roit in jurul Erasmusilor, poate poate or prinde si ei ceva. Unii au avut noroc, altii nu. Prejudecati despre romani nu sunt asa de multe. Cred ca depinde foarte mult cu cine interactionezi. Cei din mediul academic stiu sa discearna intre romanii aflati fara treaba in Italia si intre cei care vor sa se autodepaseasca. Nu stiu sa vorbeasca alte limbi straine, lucru datorat si faptului ca au aproape toate filmele dublate in italiana. Invatamantul lor nu e de calitate proasta (cum credeam la inceput), iar studentii invata muuulte ore pe zi in biblioteca, chiar daca nu au de predat proiecte sau de sustinut examene.
Polonezii: beau mult, dar nu i-am vazut beti. Putin egoisti. Nu prea pot sa generalizez concluziile, pentru ca cei 4 polonezi pe care i-am cunoscut (2dintre ei colegi de apartament) erau foarte diferiti. Una peste alta, sunt persoane de cuvant si pe care te poti baza la greu. Un polonez a vizitat Romania pentru castele si a fost si la Marea Neagra si l-a scandalizat faptul ca la Costinesti e muzica pe plaja si s-a dus la Eforie Sud. O poloneza a vizitat Romania si a spus ca i-au placut cimitirele. Sec.
Cehii: continui caracterizarea cu nationalitatea altui coleg de apartament. Si cehii beau de rup, dar bere. Polonezii se arunca la vodka si alte distilate, pe cand cehii isi umplu burtile de bere. Au o bucatarie picanta si nu suporta rromii si ungurii.
Atat cehii cat si polonezii au in vocabular cuvantul curva (scris kurwa) si semnifica acelasi lucru ca si la noi. Concluzia, in apartamentul in care am locuit, acesta era unul dintre putinele cuvinte care ne uneau.
Portughezii: Popor fata de care am avut o simpatie inca de la inceput. Isteti, glumeti, putin aiuriti si foarte pasionali. Cam tuturor fetelor le-a batut inima pentru portughezi. Ca fizic nu exceleaza, in afara de unul, care este o mixtura intre Robert Pattinson si Enrique Iglesias. Foarte patrioti, isi iubesc tara si nu ezita sa sara la gatul spaniolilor daca acestia indraznesc sa zica ceva (aici este si o rivalitate teritoriala). M-am indragostit de multe dintre melodiile portugheze si nu peste mult timp vi le voi impartasi si voua.
Spaniolii: Imi erau dragi la inceput, dar ma intorc cu o parere diferita. Nu sunt atat de calzi pe cat se spune. A pupa o persoana tot timpul pe obraz cand o vezi nu inseamna neaparat ca sunt atat de lipiciosi si deschisi. Ca si Erasmusi in Parma erau o comunitate (30-40 sau mai multi). Aproape toti au stat inchisi in apartamentele lor, in betii, refuzand interactionarea cu alti Erasmusi. Dupa un an de stat in Italia, le este greu sa vorbeasa o propozitie in italiana. Bineinteles, intr-un grup asa de mare, mai sunt si exceptii. Afurisiti in raport cu portughezii.
Francezii: La inceput m-a uluit amabilitatea lor si imi parea rau ca aveam o parere preconceputa despre ei. In timp, acea parere s-a intarit. Aroganti, vor sa para iesiti in lume si nu ezita sa iti dea peste nas cu experientele lor. Intr-un cuvant, branzari.
Englezii: Mult mai deschisi decat m-as fi asteptat, dar in acelasi timp manierati. Simpatici, insa putin fatarnici. Umbla tot timpul cu lotiunea de protectie solara dupa ei.
Grecii: Sau mai bine spus: grecoaicele. Se pare ca toata Grecia studiaza Farmacia. Nu, nu e adevarat, nu e criza in Grecia. Cel putin nu pentru parintii fetelor pe care le cunosc eu. Cele mai noi si de firma haine pe ele, cel mai luxos apartament, cele mai scumpe calatorii. Din punctul meu de vedere uratele, dar din punctual de vedere al baietilor, care probabil se opreau la haine si la stil si nu observau dintii de cal, sprancenele de bufnita si urechile de soricel. Un adevarat exemplu de atitudine.
In aceeasi atitudine cu grecoaicele as pune-o si pe brazilianca. Desi e o tara din America Latina, despre care se spune ca e saraca si cu criminalitate mare, a exploatat la maxim sansa de a sta 5 luni in Europa.
Turcii: Si toata Turcia studiaza Farmacia. Turcii chiar sunt dragalasi foc. Mici de inaltime si bruneti, deschisi si altruisti, poate chiar prea pentru lumea asta. Nu au luat nici un examen si nu au nici un fel de stress, pentru ca ei nu trebuie sa returneze banii in cazul in care nu se intorc cu 30credite pe semestru. De Paste am dus un turc la biserica ortodoxa si se uita ca la muzeu. Cred ca Stefan cel Mare ar fi mandru de mine. Avem multe cuvinte comune cu ei. Inca ne mai distram cand mai descoperim cate unul.
Germanii: Scrupulosi, insa se straduiesc sa renunte la toata regulile poporului lor. Cu Berea in mana la orice ora din zi si din noapte .
P.S. Italianca si-a gasit motanul)