Dupa 2 luni de stat in Parma, oras al bicicletelor, am reusit sa merg si eu pe bicicleta. Cu o armata de profesori langa mine nu am reusit mare lucru. Desi baietii au fost amabili (francezul, polonezul, englezul, turcul, spaniolul, portughezul), cu ei nu reuseam decat sa ma intimidez. Ma simteam penibil daca ma dezechilibram si ma opream. Insa mi-am propus sa stiu sa merg pe bicicleta cand ma intorc in tara. Asa ca, intr-o noapte, pe la ora 2 am, am luat bicicleta si am inceput sa o incalec cu curaj. Cu ceva lovituri (atentie, nu cazaturi!), am reusit. Cand am facut singura 50 de m, nu stiam cum sa opresc ca sa spun tuturor ca am reusit. Nu de alta, dar eram ciudatenia Parmei pentru ca nu stiam sa merg pe bicicleta.
Ieri, am incercat din nou, am reusit din nou si nu mai merg chiar atat de in zig zag ca prima data, ba chiar am reusit sa iau si o curba. In curand si voi putea si eu sa renunt la aproximativ 20 km de mers pe jos zilnic.
Pozele sunt de pe vremea cand nu puteam:P
Ma bucur pentru tine. Vino la Piatra si te invat eu sa mergi pe bicicleta!;):D Eu as vrea sa pot merge pana la scoala pe 2 roti dar nu ma lasa:))
RăspundețiȘtergerenici eu nu te-as lasa in romania. aici au piste pt biciclisti si orasul este plan
RăspundețiȘtergere:D las ca stiu eu de ce ai pus pozele :P
RăspundețiȘtergeresi eu:)))
RăspundețiȘtergereAlex:"ma amuza blogul tau:))dar cine nu stie de ce ai pus tu pozele alea?"
RăspundețiȘtergereCam tarziu pentru mers pe bicicleta... altii invata pe la 10 ani cel tarziu...
RăspundețiȘtergeretu ce faceai pe la 10 ani?
huh?
da..faptul ca sunt dintr-un oras colinar nu m-a ambitionat sa invat sa merg pe bicicleta. ce faceam la 10 ani? probabil dans modern si invatat intensiv:))) stiu ca e cam tarziu de invatat de mers pe bicicleta si cred ca varsta e motivul pentru care mi-a luat atat de mult sa invat. nu mai ai reflexele si curajul copilariei
RăspundețiȘtergereCristina: "cap ou pas cap?"
RăspundețiȘtergere