e mag

">

vineri, 5 noiembrie 2010

Arta nu moare niciodata

si nici mostenirea literara pe care o lasa Adrian Paunescu. Am admirat acest poet dintotdeauna, iar prima poezie care a ajuns la sufletul meu a fost Repetabila povara (Ruga pentru parinti). Nu voi fi ipocrita sa spun ca ii cunosc toata opera, dar astazi, in ziua in care ne-a parasit, eu doresc sa imi exprim mandria ca acest poet este roman. Nu putem spune ca nu a fost apreciat la adevarata valoare, pentru ca nu este adevarat. Prin miscarea culturala Flacara, el a promovat spiritul tanar si creator al romanului si pentru asta a ramas in inimile multora, in ciuda interferintelorr lui cu viata politica, iar asta o stiu pentru ca am vrut de mult timp sa pun pe blog o poezie de a lui si am vazut pe youtube doar mesaje de maxima admiratie si iubire.

Da, suntem tristi ca a murit, dar sa fim bucurosi ca a lasat in urma o opera nemuritoare. Mai mult, eu chiar cred ca el a fost respectat pentru natura sa de poet in timpul vietii mai mult poate decat Eminescu.
Condoleante familiei si Romaniei!

5 comentarii:

  1. hmmm, mie mi se face scarba ca a fost roman.

    RăspundețiȘtergere
  2. ti se face scarba pentru ceea ce a compus sau pentru ca te gandesti ca a trecut dintr-o tabara in alta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sincer nu ii cunosc opera, poate are mesaj si tehnic literar chiar valoare, insa paunescu ca poet se incadreaza din punctul meu de vedere in tagma celor pe care Eminescu ii blama in poezia "Criticilor mei" :

    Multe flori sunt, dar puţine
    Rod în lume o să poarte,
    Toate bat la poarta vieţii,
    Dar se scutur multe moarte.

    E uşor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Înşirând cuvinte goale
    Ce din coadă au să sune.

    Dar când inima-ţi frământă
    Doruri vii şi patimi multe,
    Ş-a lor glasuri a ta minte
    Stă pe toate să le-asculte,

    Ca şi flori în poarta vieţii
    Bat la porţile gândirii,
    Toate cer intrare-n lume,
    Cer veştmintele vorbirii.

    Pentru-a tale proprii patimi,
    Pentru propria-ţi viaţă,
    Unde ai judecătorii,
    Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

    Ah! atuncea ţi se pare
    Că pe cap îţi cade cerul:
    Unde vei găsi cuvântul
    Ce exprimă adevărul?

    Critici voi, cu flori deşerte,
    Care roade n-aţi adus -
    E uşor a scrie versuri
    Când nimic nu aï de spus.

    Daca paunescu a fost "apreciat, inca din timpul vietii" (a se citi mediatizat) este pentru ca si-a unduit frumos limba dupa conturul vremurilor( nimic de admirat aici ), motiv pentru care concluzionez ca "opera" sa e lipsita de sentiment si plina de simulacru.

    Acum mai bine de 25 de ani aflat la carma cenaclului Flacara, paunescu isi releva adevarata personalitate. Venit in Iasi cu ocazia unor preselectii pt cenaclul mai sus amintit, acesta iese beat la balconul vilei in care era cazat, in costumul lui Adam si declara dragoste (in gura), artistilor de provincie.

    Nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni mai ales in conditiile de fata, insa nici sa ridicam in slavi un parvenit , doar pt ca a murit, nu e drept. Multi oameni de litere, printre care si Eminescu au facut politica, e bine insa sa vedem cine a avut coloana vertebrala si cine nu.

    Apreciez felul in care scrii, si consider ca pana la acest articol blogul tau seamana mult, ca tema, cu emisiunea "Garantat 100%". Imi cer scuze pt felul dur in care am scris dar consider ca paunescu nu este genul de roman cu care sa ne mandrim.
    Toate cele bune si mult succes in ceea ce faci!

    P.S. : Scuze pentru comentariul lung si critic, poate ar trebui sa scriu blogul meu in loc sa te critic pe tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu am simtit ca ma critici pe mine si atat timp cat iti exprimi cu argumente punctul de vedere, felicitari. eu insa tot cred ca a avut poezii cu un mesaj puternic. intr-adevar compunea ca pe banda rulanta, dar nu ne obliga nimeni sa ii citim intreaga opera.
    si cred ca a fost laudat in timpul vietii, pentru ca i-au fost acordate suficiente emisiuni in care ii erau elogiate eforturile sale de a conduce cenaclul flacara.
    cat despre incidentul de la iasi, despre care trebuie sa te cred pe cuvant, nu imi schimba opinia despre el. Si Eminescu, marele nostru poet, a facut destule in viata lui scurta de care nu ar fi mandru cam nici un roman. Trebuie privit doar ce a lasat in urma.
    Eu nu sunt artist si de aceea le ofer intotdeauna circumstante atenuante acestora. Nu stiu cum e sa ai un spirit creator in tine si sa nu poti sa il exprimi intotdeauna cum trebuie. Artistii, indiferent de domeniu, s-au remarcat prin vieti boeme, adesea contestate, dar nimeni nu le-a contestat opera.
    De aceea, revin la prima mea intrebare: iti e scarba pt ceea ce a scris sau pentru ceea ce a fost el ca om?
    Eu tot vibrez la auzul poeziei Repetabila povara

    RăspundețiȘtergere