Spune-mi

Tot nu mi-am rezolvat problema cu laptopul pe care am niste posturi pregatite pentru blog insa m-am gandit sa va propun sa ne amintim cu drag despre Monica Anghel si despre al ei trofeu castigat la Cerbul de Aur.
Tin minte ca eram in vacanta de vara la bunici si eram foarte uluita cand am vazut ca a castigat o romanca trofeul. Nu putem spune ca a fost blat, o data pentru ca vocea ei justifica premiul si a doua oara pentru ca multi ani la rand trofeul era castigat de artisti straini.
Moartea Madalinei Manole m-a facut sa caut in arhivele Youtube-ului melodii ale artistilor copilariei mele. Trebuie sa ii admiram si sa observam frumusetea versurilor pe care ei le canta. Daca am elimina linia melodica din aceste cantece am ramane cu niste frumoase poezii.

:(

M-am intors din Italia de o saptamana. Voi reveni cu niste articole despre viata Erasmus deja scrise, dar aflate pe laptop.
Acum insa vreau sa va dau o veste proasta: Gremlin a fost mancat de 2 caini. Motanelul adorabil si lipicios a avut un sfarsit tragic.
Din pacate, a murit regele, traiasca regele. Cine are un motanel tarcat? Este greu sa acceptam un alt motanel in casa noastra, dar nici fara un animal nu putem trai. Daca stiti vreun loc unde sunt abandonati pisoi tarcati, va rog sa imi spuneti.

Veni vidi vici

Am venit, am vazut, am invins.
Acum 5 luni va anuntam ca plec cu Erasmus. Eram speriata, dar constienta ca aceasta etapa este necesara pentru maturizarea mea. Preziceam multe lacrimi, care nu au intarziat sa apara si care m-au vizitat din cand in cand in acest timp. Insa, una peste alta, ma intorc diferita, mai puternica si cu un bagaj de cunostinte bogat ( limba, cultura si geografia italiei, gastronomie, dar nu in ultimul rand cunostinte economice). Am invatat sa ma descurc singura si sa fiu mai prudenta in ceea ce priveste relatiile interpersonale. Cei care la inceput erau cei mai buni prieteni ai mei m-au dezamagit incet incet, iar cei pe care nu ii agream nici 2 secunde s-au dovedit a fi persoane pe care m-am putut baza.
Ce pot sa spun? Merita Erasmus, insa dorul de tara ma macina incet incet. Desi sunt convinsa ca dupa o saptamana de Iasi voi dori sa ma intorc la viata din Parma, acum imi doresc doar sa imi revad casa, familia, prietenii, noul motan, vechiul caine.
Tot nu m-am imbatat in acest Erasmus, deci raman aceeasi fata care nu se imbata si care nu suporta persoanele care se imbata:p. Insa am invatat sa merg pe bicicleta, lucru de care sunt foarte mandra. Procesul invatarii a fost unul lung, presarat cu muuuuuulta durere. Insa, daca vechea Oana ar fi renuntat dupa primele cazaturi, noua Oana s-a ridicat de fiecare data si a mers mai departe, chiar daca i-au tremurat picioarele. Vanataile au devenit o marca inregistrata a mea, iar dupa ceva timp nici nu m-am mai sinchisit sa le ascund. Am defilat cu mandrie. Daca timp de 23 de ani nici nu ma atingeam de bicicleta, acum pot sa duc si o alta persoana pe bicicleta mea (limita maxima 55kg))
Pe plan profesional, am intampinat multe greutati. Daca la noi in tara se pune accent pe studiile de licenta iar la master totul e mai aerisit, in Italia e taman invers. Pentru un examen de 10 credite trebuie sa inveti pana iti ies ochii din cap. Desi unele obiecte nu prea aveau legatura cu aria mea de studii, intr-un final am dat de cap tuturor examenelor si sunt convinsa ca am un avantaj competitiv fata de multi economisti:p Ba chiar mi-am gasit si tema de disertatie.
Am vizitat multe orase in Italia, cam tot ce cred eu ca merita. Am mai lasat unele statiuni pentru luna de miere:P. Imi pare rau ca nu am vizitat alte tari, pentru chiar nu ar fi fost scump. Cu Ryanair, companie low-cost, gasesti bilete pt Madrid cu 10 euro sau mai putin. Insa, multitudinea de examene (7, unele date de mai multe ori:-“) m-a impiedicat.
Desi aveam o mare reticenta fata de Italia, va spun cu mana pe inima ca este o tara foarte frumoasa si merita sa ajungeti macar o data aici (in scop turistic:P)
Voi reveni cu mai multe detalii despre concluziile mele vis a vis de popoarele cunoscute.